Nu stiu altii cum sunt – ca sa parafrazez un mare povestitor roman – dar eu cand ma gandesc la copilarie si adolescenta, ma napadeste un val de nostalgie… si am sa vorbesc in asentimentul si in numele celor apropiati mie ca varsta.
Nascuti in anii 70-80, vedem acum la sfarsitul primei decade a inceputului de mileniu cum casa parintilor nostri e infinit mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi vom plati pentru casele noastre in jur de 40-50 de ani. Nu avem amintiri despre primul pas pe Luna, nici despre Holocaust sau despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva odata… Suntem ultima generatie care a jucat Ascunselea, Castel, Ratele si Vanatorii, Tara, Tara, vrem ostasi, Leapsa, Prinsea, Sticluta cu Otrava, Pac Pac, Hotii si Vardistii, Frunza, Biscuitele, ultimii care au strigat Un, Doi, Trei, La perete stai!, ultimii care au folosit telefoane cu fise, dar primii care au facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme doua zile inchisi in casa), primii care s-au bucurat de desenele animate color, primii care au inlocuit benzile de magnetofon cu casete audio si apoi cu CD-uri. Am fost primii care au purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci si cei care aveau firme gen Levi’s sau Puma ori Nike, deja erau lideri de gasca. Noi nu am dat examene de Capacitate si totusi aveam cultura aceea generala (aviz Ministerului Educatiei – ce faceti acolo, faceti PROST, stimabililor), nici teste grila la admiterea in facultate… si daca nu stiam sa scriem corect romaneste intr-o lucrare de control, aceea nici macar nu mai era corectata, se punea 4 din oficiu… Noi am fost ultimii Soimi ai Patriei, ultimii Pionieri, iar la graditita si in scoala invatam poezii in romaneste, nu engleza… si am cantat la petreceri MULTI ANI TRAIASCA, nu happy birthday, iar valentine’s day… (ca tot e azi 14 februarie…)
Noi am fost cei care sorbeau din ochi Beverly Hills, Sclava Isaura, Twin Peaks, Dalas ori Melrose Place, iar cine zice ca n-a facut-o ori minte, ori n-avea televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum sau pustile alea absolute sublime, cu apa. Intre timp, ne consolam cu wafa de vanilie si ciocolata cu Rom, sau ciocolata aia chinezeasca cu albinuta aurie pe ea (va mai amintiti?) si ne bateam cu clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap, ne provocau pneumonii, motiv prea bun sa nu mai mergem la scoala…
Noi am ascultat si Metallica, si Depeche Mode, si Ace of Base, si Michael Jackson, si Dj. Bobo, Backstreet Boys si Take That si inca nu auzisem de manele (yuck!), singurele melodii de joc fiind horele pe la chefuri, la care nimeni nu stia pasii dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii de azi, auzisem atat de Abba, cat si de Queen, atat de Frank Sinatra, cat si de Ella Fitzgerald, Patricia Kaas, Dire Straits, Creedence Clearwater Revival, Pink Floyd, dar si de noile nume gen 50Cent, Britney Spears si altii… Noi am citit Cutezatorii, Modelism, Licurici, Rahan, Pif, Ciresarii, si am baut Cico, Brifcor si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar atunci cand au aparut primele sucuri de la TEC, fara sa ne fie teama ca au prea multe E-uri, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc, fara teama vreunui stafilococ ori alti virusi. Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul, noi nu ne dadeam bipuri sa iesim afara, ci fluieram din toti rarunchii, nu aveam dolby surround si 5+1, taceam malc sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation, ci tetrisul de care ne plictiseam dupa o luna si il uitam zvarlit prin vreun ungher si plin de praf…
Noi abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, Flori, fete sau baieti, ori Adevar sau Provocare, sau orice altceva ne-ar fi dat un pretext ca sa pupam pe gura pe cine iubeam. Noi suntem cei care inca au mai cerut prietenia si care inca roseam la rostirea cuvantului sex, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative pe care apoi le umpleam cu apa sa le aruncam fie de la balcon, fie in capul colegilor, noi suntem cei care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita sa citeasca acolo unde scrie “de cine iti place?” ca ne place de el/ea. Uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau pe jos din greseala, nu am avut pastille cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne spalam pe maini dupa ce ne jucam cu toti cainii si toate pisicile din cartier, parintii nostri nu aveau “child proof the house”, ne trimiteau la alimentara dupa bere si vin, la tutungerie dupa tigari. Noi am auzit cum s-a tras la “Revolutie” si tot noi am fost martorii la schimbarea a 3 randuri de bancnote, noi am fost cei care radeau la bancuri cu Bula si tot noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la PRO(s)TV…
Poate suntem o generatie de visatori, sau poate nu, poate suntem cei care inca mai spera ca unele lucruri sa se indrepte, poate suntem nostalgici… poate absurzi sa mai pretindem ca in Romania sa se scrie CORECT romaneste… poate pentru ca daca noi am putut, nici celor ce urmeaza nu le va fi greu… Poate vrem toate astea pentru ca suntem o generatie de invingatori, de “First Timers” iar daca tu ai cazut pe ganduri citind aceste randuri… inseamna ca esti de-al nostru!
