Turism de Romania.

Nu pot să mă abţin, deşi poate e cam târziu să scriu despre asta. Dar jur că m-am săturat să asist la bătaia de joc care a devenit România. Ţara asta ar putea să trăiasca bine mersi numai din agricultură şi turism. Sau turism şi agricultură. Dar, probabil deja ştiţi asta. E amuzant, dacă stăm să ne comparăm cu vecinii bulgari. Nu spun mai multe. Dar dacă n-aţi fost încă peste Dunăre, s-ar putea să fiţi surprinşi. Giurgiu. Podul. Taxa de Pod. La români: 6 Euro. Şi gropi. Multe. La bulgari: 2 Euro. Şi drum ca-n palmă. Nu mai zic altceva despre numărul lor de turişti străini, şi numărul nostru de turişti străini. Şi de ce ministerul (in)competent plăteşte bani publici către televiziunile româneşti să ne intoxice cu sloganul ” Explore the Carpathians Garden ” când ştim deja ce … mai bine tac.

Mai bine ar plăti româncele care trudesc din greu cu trupurile lor, online şi promovează turismul de altă natura în România, prin intermediul videochatului. Oricum, jumătate din turişti vin la păsărica româneasca. Şi e firesc. Ce locuri de muncă se găsesc la mica publicitate? Videochat host, Saloane de masaj şi paznici. Mai e ceva de zis? Trăiască păsărica românească. Asta ar fi fost sloganul corect în ceea ce priveşte potenţialul turismului în România. Gradina Carpaţilor a devenit de mult o cloacă.

Finala roş-albastră

2010-2011. Final de sezon. Un sezon ruşinos, în care cu puţin ghinion, Steaua ar fi avut tot atâţia antrenori câţi jucători pe teren. Un sezon în care dezamăgirea a fost colorată în roşu şi albastru. Un sezon în care rivalele râdeau, în special Dinamo. Dar cine râde la urmă…

Nu vreau să scriu mult. Nu am ce să spun, mai mult decât că în pofida ghinioanelor, Steaua a reuşit să spele multe păcate. Las gazetarii mai inspiraţi şi cu mai multe ştate într-ale condeiului sportiv să comenteze. În plus, sunt stelist. Şi nu pot fi nici echidistant, nici obiectiv. Nu voi spune nimic mai mult, nici despre Gigi, nici despre Olăroiu, nici despre jucători. Vreau însă să punctez că lacrimile lui Torje m-au bucurat mai mult decât victoria Stelei. Şi ii multumesc lui Bărboianu, pentru golul dedicat suporterilor, încă de dinaintea finalei. Care suporteri cu siguranţă apreciază.

Aştept circul lui Mitică de la anul. Zâmbesc. Final.

Zdreanţă

Seară târzie de mai în Bucureşti după o ploaie calda, o ploaie care parcă a venit să spele tot jegul citadin al străzilor gri şi pline de gropi ale metropolei europene de pe malurile Dâmboviţei. Conduc spre casă, obosit după o zi istovitoare psihic. La una din trecerile de pietoni ale unei intersecţii mai puţin circulată îl întâlnesc pe Zdreanţă. Aşa am simţit eu că îl cheamă. Şchiopăta şontâc pe trecerea de pietoni, pe culoarea roşie… L-am claxonat şi s-a oprit. A ridicat privirea către mine, cu nişte ochi blajini, trişti şi atât de goi… şi singurul lucru care l-am putut citi în ochii lui a fost o durere nemărginită şi o dorinţă sinucigaşă care implora să-i fie curmată suferinţa… L-am claxonat din nou, cuprins de un gol nefiresc în stomac, simţind cum picioarele încep să-mi tremure pe pedalele maşinii şi Zdreanţă m-a privit din nou, preţ de câteva secunde. Apoi s-a lungit resemnat, blajin, pe asfaltul ud, spălat de ploaie, intre două dungi albe ale trecerii de pietoni… Flocos şi ud, cu blana încâlcită şi zdrenţăroasă, era la capătul puterilor. Privea în gol cu botul pe labe… Zdreanţă a devenit in mintea şi în sufletul meu exponentul multor români care au votat să traiască bine. Să traiască alţii bine. Aş continua ideea asta, dar sigur Zdreanţă nu merită asfel de transpunere.

L-am ocolit uşor şi am privit cu teamă în oglinda retrovizoare. BMW-ul din spate l-a ocolit. La fel şi maşinile care au urmat.  Zdreanţă a continuat să implore, lungit şi chinuit. Tăcut. La fel cum am să tac şi eu acum, urmărit de imaginea ochilor lui care m-au privit… Noapte bună, Zdreanţă. Să ai mâine o zi mai bună.

Inima de copil

SALVATI COPIII CU PROBLEME CARDIACE DIN ROMANIA !!!

In acest moment exista in ISRAEL o clinica medicala ce are o fundatie independenta ce strange fonduri internationale pentru a PLATI OPERATII DE CORD PENTRU COPII , IN ACEST MOMENT SUNT STRANSE FONDURI ENORME PENTRU CAZURILE DIN ROMANIA.DACA STITI PARINTI DISPERATI AI CAROR COPII NECESITA INTERVENTII CHIRURGICALE PE CORD TRIMITETI -LE ACEST EMAIL .EL POATE SALVA VIATA UNUI COPIL !!!!!!!!!
Site-ul fundatiei este www.saveachildsheart.org, sau se poate suna la redactia Radio Romania Cultural unde se pot cere detalii . Se asigura costurile pentru operatia in sine, tratament complet pre si post operator, cazare pentru un parinte. Parintele si copilul platesc doar biletul de avion dus-intors !!!

Aceasta stire a fost difuzata la radio in data de 28 .05.2009 ora 13.20 la emisiunea – Stiinta in cuvinte potrivite – rubrica medicala – care se difuzeaza in fiecare zi dupa Stirile de la ora 13.00  STIREA ESTE FOARTE SERIOASA SI VERIFICATA !!! ( redactori si prezentatori sunt Corina Negrea si Dan Manolache )

TRIMITETI ACEST LINK TUTUROR CARE AR PUTEA SA-L DEA MAI DEPARTE SAU SA AJUTE EFECTIV PE CINEVA CARE ARE NEVOIE !!!

 

Acest mesaj l-am primit si eu pe messenger de la un prieten a carui credibilitate nu poate fi pusa la indoiala sub nicio forma,  si am ales aceasta solutie pentru ca poate chiar vom reusi, impreuna sa salvam macar o viata…

Va multumesc pentru rabdarea cu care ati citit acest articol si de asemenea va multumesc si pentru efortul de a-l trimite mai departe.

Scrisoarea a III-a (varianta moderna)

Nu stiu cine e autorul, dar versurile sunt misto. Luati de va delectati :)

 

Iata vine-un Jeep pe strada, cu un girofar pe el,
Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer:
“Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou.
Ia vezi daca-a tras masina, langa gura de metrou..”.
“-N-a venit Maria Ta, zise el privind in jur….”
“-Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem langa Carrefour”.
Asteptand vreo 5 minute, isi pierdu orice rabdare,
Si trimite bodiguarzii sa se uite prin parcare
La un semn (curba la dreapta), se opreste un X5.
Si din el coboara Mircea, in bermude si opinci.
Printre turci porni agale, si privindu-i cu nesat,
Le-arata un “Sony Vaio”, care-l tine la subrat.
Agitat, la el in Jeep, si-mbracat tot in civil,
Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil:
“-Tu esti Mircea?”…”-Da-mparate, am uitat sa iti dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coada la Agip.

Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,
Si-am luat-o si pe centura, indrumat de GPS.
Acum am parcat masina. Unde esti? ca vin la tine…”
“-Sunt la mine in masina si te vad, te-ndrepti spre mine”.
Si de-ndata ajunse Mircea si urca la turc in jeep.
Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu nici un chip
Sa isi stranga intreaga oaste la Rovine in campii,
Si sa lupte pan’ la moarte cu ai turcului spahii.
“-Baiazide, sti ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea,
Ma gandeam ca sa ne batem,… dar la “Heroes” in retea.
Sau in loc sa cuceresti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea, daca ai wireless, sa jucam “conQUIZtador”?
“-Cum, cand turcii-mi sunt in vama, si-am venit din Istanbul,
Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare “cool”?
Eu nu-s disperat ca tine sa stau nopti intregi pe net,
Eu traiesc in realitate, si nu e nici un secret
Ca am fost in multe lupte: Varna, Ialta sau Oituz…”
“-Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un “buzz”??”
“-Mircea!!! Vin c-o intreaga oaste, iar tu faci misto de noi…
Maine sunt aici cu turcii si-ti declsonar de-acum razboi”.
“-Cum vrei tu, marite rege, eu speram sa ma-ntelegi,
Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.
N-as vrea sa pun pe “YouTube”, cu-ai tai morti, videoclipuri,
Nici ca Dunarea sa-nece spumegand a tale jeep-uri.
Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne vedem la lupta,
Si-ti promit ca pleci d-aici cel putin c-o mana rupta.”
Si zicand acestea Mircea il lasa pe Baiazid.
Si trantindu-i portiera el pleca la pas grabit.
Cand ajunse la masina, gasi-n geam, pe-un bilet scris:
“Scuze. V-am blocat o roata, c-ati parcat pe “interzis”…”
Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de “bip”-uri,
Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii indese-n “Jeep”-uri.
Demarand in mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,
Dar aici gasira turcii, toti cu pantalonii-n vine.
Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti prin iarba scurta
Rezemati de cate-un ciot, si tinandu-se de burta.
“-Baiazid, hai sa ne batem…!! , Unde esti, de ce nu vii?”
“-Mi-am scos in oras ostenii, si i-am dus la KFC.
Si-am mancat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe masa…”
Raspunse-ncordat sultanul dintr-o tufa mai retrasa.
“-N-am stiut ca la “fast-food”-uri nu e bine sa mananci,
Mai ales in Romania, fiindca risti sa pleci pe “branci”…
Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma, a fost o farsa.
Da-ne niste “triferment” acuma si-o sa facem cale-ntoarsa”…
Si asa a scapat Mircea de o lupta la Rovine.
Deci se vede pan-la urma ca “fast-food”-ul face bine.
Asta-i tot… Dar fiti voi siguri ca Istoria o sa zica:
“Turcii l-au vazut de Mircea si-au facut pe ei de frica”…

Som Nicuşor

Bai fratilor, voi il cunoasteti pe Som Nicuşor?? Bai frate, cine e asta, dom’ne? Ca ma roade rau!! De ce? Pai cum de ce? Pai in fiecare noapte, inainte de culcare, nevasta-mea ma pupa dulce, dupa care mi-l baga pe Som Nicuşor asta in pat… Ma fratilor, am o problema… Musai tre sa aflu cine e Som Nicuşor asta, nu de alta dar m-am trezit si eu ca il pomenesc neveste-mii… Som Nicuşor, iubita!

Deci, va rog eu, putina mobilizare, sa-l gasim pe Som Nicuşor!

Alternativa la manele

Am avut zilele astea o perioada destul de stresanta. Si mi-era dor de muzica romaneasca. Tare. Sa tzipe watii in boxe. Si stiu ca vecinii ma injura. Ca nu e Guta, ca nu e Adrian pigmeul minune, ca nu e Salam.. Sa mearga la alimentara. Gasesc si parizer acolo si ce mai vor. Eu am Tudor Gheorghe in program. Si care vreti sa ascultati cum se inventeaza iubirea, sa aflati despre salcamii dezbracati, sau despre frumoasa Dona Clara… Gata, cuvintele mele sunt de prisos :)

Studiu

O celula umana contine 75 MB informatie genetica, deci un spermatozoid contine 37,5 MB. Intr-un mililitru cub de sperma sunt 100 milioane de spermatozoizi. In medie, la o singura ejaculare se elibereaza 2,25 ml in 5 secunde. Deci – logic – latimea de banda a p_lii este: (37.5MB x 100M x 2,25)/5 = 1 687 500 000 000 000 = 1687,5 TeraBytes/s. Este cel mai ineficient mod de a folosi un mediu de comunicatie. Faci broadcast cu 1687,5 TB/s cu acelasi set de informatie (redundanta uriasa!) cu speranta ca poate 37,5 MB din ei vor ajunge la destinatie. In plus, are si o latenta uriasa, primesti ACK-ul (acknowledgement-ul) cam in 2 luni, si raspunsul la cererea ta se compune in 9 luni. Si de cele mai multe ori e doar spam!
Asa se explica de ce zice lumea ca: “Imi merge netul ca p…”

Via Gra

 

 

             De mult vroiam sa scriu pe tema asta… Si parca de fiecare data cand ascultam Via Gra ma pierdeam in muzica, in stil, in diferenta atat de izbitoare de cultura, de clasa, de frumusete…

             Mi-e ciuda ca in Romania nu gasim asa ceva, mi-e ciuda ca in Romania avem o atat de proasta cultura muzicala in care manelele sunt la putere, sau guristele cat mai despuiate ori prezente in barfe si mondenitati …

             Ma uit cu jind la ucrainieni, la rusi, ce cultura muzicala pot avea… drept dovada si ultimile editii EuroVision. Sigur… nu Via Gra nu sunt Mozart, Bach sau Beethoven, dar spre deosebire de guristele din peisajul muzical romanesc, fetele astea (bunaciunile astea! Sic!!) chiar canta.

 

            Si eu va las sa ascultati, si poate sa va bucurati si de o muzica misto, si de niste prezente feminine cum in Romania nu cred sa vedem prea curand… E greu, si frumoasa, si cu voce si celebra… in Romania. Atat de greu inspre deloc J  

            Asa ca sa privim spre rasarit si sa cautam sa respectam mesajul pe care Via Gra ni-l trimite cu privire la cultura muzicala romaneasca preponderent manelista!

 

Generatii vechi si noi

Nu stiu altii cum sunt – ca sa parafrazez un mare povestitor roman – dar eu cand ma gandesc la copilarie si adolescenta, ma napadeste un val de nostalgie… si am sa vorbesc in asentimentul si in numele celor apropiati mie ca varsta.

            Nascuti in anii 70-80, vedem acum la sfarsitul primei decade a inceputului de mileniu cum casa parintilor nostri e infinit mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi vom plati pentru casele noastre in jur de 40-50 de ani. Nu avem amintiri despre primul pas pe Luna, nici despre Holocaust sau despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva odata… Suntem ultima generatie care a jucat Ascunselea, Castel, Ratele si Vanatorii, Tara, Tara, vrem ostasi, Leapsa, Prinsea, Sticluta cu Otrava, Pac Pac, Hotii si Vardistii, Frunza, Biscuitele, ultimii care au strigat Un, Doi, Trei, La perete stai!, ultimii care au folosit telefoane cu fise, dar primii care au facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme doua zile inchisi in casa), primii care s-au bucurat de desenele animate color, primii care au inlocuit benzile de magnetofon cu casete audio si apoi cu CD-uri. Am fost primii care au purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci si cei care aveau firme gen Levi’s sau Puma ori Nike, deja erau lideri de gasca. Noi nu am dat examene de Capacitate si totusi aveam cultura aceea generala (aviz Ministerului Educatiei – ce faceti acolo, faceti PROST, stimabililor), nici teste grila la admiterea in facultate… si daca nu stiam sa scriem corect romaneste intr-o lucrare de control, aceea nici macar nu mai era corectata, se punea 4 din oficiu… Noi am fost ultimii Soimi ai Patriei, ultimii Pionieri, iar la graditita si in scoala invatam poezii in romaneste, nu engleza… si am cantat la petreceri MULTI ANI TRAIASCA, nu happy birthday, iar valentine’s day… (ca tot e azi 14 februarie…)

            Noi am fost cei care sorbeau din ochi Beverly Hills, Sclava Isaura, Twin Peaks, Dalas ori Melrose Place, iar cine zice ca n-a facut-o ori minte, ori n-avea televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum sau pustile alea absolute sublime, cu apa. Intre timp, ne consolam cu wafa de vanilie si ciocolata cu Rom, sau ciocolata aia chinezeasca cu albinuta aurie pe ea (va mai amintiti?) si ne bateam cu clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap, ne provocau pneumonii, motiv prea bun sa nu mai mergem la scoala…

            Noi am ascultat si Metallica, si Depeche Mode, si Ace of Base, si Michael Jackson, si Dj. Bobo, Backstreet Boys si Take That si inca nu auzisem de manele (yuck!), singurele melodii de joc fiind horele pe la chefuri, la care nimeni nu stia pasii dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii de azi, auzisem atat de Abba, cat si de Queen, atat de Frank Sinatra, cat si de Ella Fitzgerald, Patricia Kaas, Dire Straits, Creedence Clearwater Revival, Pink Floyd, dar si de noile nume gen 50Cent, Britney Spears si altii… Noi am citit Cutezatorii, Modelism, Licurici, Rahan, Pif, Ciresarii, si am baut Cico, Brifcor si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar atunci cand au aparut primele sucuri de la TEC, fara sa ne fie teama ca au prea multe E-uri, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc, fara teama vreunui stafilococ ori alti virusi. Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul, noi nu ne dadeam bipuri sa iesim afara, ci fluieram din toti rarunchii, nu aveam dolby surround si 5+1, taceam malc sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation, ci tetrisul de care ne plictiseam dupa o luna si il uitam zvarlit prin vreun ungher si plin de praf…

            Noi abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, Flori, fete sau baieti, ori Adevar sau Provocare, sau orice altceva ne-ar fi dat un pretext ca sa pupam pe gura pe cine iubeam. Noi suntem cei care inca au mai cerut prietenia si care inca roseam la rostirea cuvantului sex, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative pe care apoi le umpleam cu apa sa le aruncam fie de la balcon, fie in capul colegilor, noi suntem cei care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita sa citeasca acolo unde scrie “de cine iti place?” ca ne place de el/ea. Uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau pe jos din greseala, nu am avut pastille cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne spalam pe maini dupa ce ne jucam cu toti cainii si toate pisicile din cartier, parintii nostri nu aveau “child proof the house”, ne trimiteau la alimentara dupa bere si vin, la tutungerie dupa tigari. Noi am auzit cum s-a tras la “Revolutie” si tot noi am fost martorii la schimbarea a 3 randuri de bancnote, noi am fost cei care radeau la bancuri cu Bula si tot noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la PRO(s)TV…

            Poate suntem o generatie de visatori, sau poate nu, poate suntem cei care inca mai spera ca unele lucruri sa se indrepte, poate suntem nostalgici… poate absurzi sa mai pretindem ca in Romania sa se scrie CORECT romaneste… poate pentru ca daca noi am putut, nici celor ce urmeaza nu le va fi greu… Poate vrem toate astea pentru ca suntem o generatie de invingatori, de “First Timers” iar daca tu ai cazut pe ganduri citind aceste randuri… inseamna ca esti de-al nostru!

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.